Mafia TVA. Crima organizată conduce România şi fură sume uriaşe de bani de la buget

În România se face evaziune fiscală progresiv, la nivel înalt, încă din 1992, odată cu introducerea TVA. Fără a se implementa și o legislație antifraudă pe măsură, țara noastră este un El Dorado pentru toți șmecherii din lume, susținuți de lăcomia politicienilor care nu vor să oprescă plaga prin legi pe măsură, pentru că sunt prea lacomi. Fostul comisar de Gardă Financiară Pavel Roman descrie pe larg, mecanismele evaziunii fiscale din România şi protecţia de care se bucură evazioniştii din partea instituţiilor statului. Citiţi pe aceeaşi tema şi un interviu cu Pavel Roman pe Vice: „În România se fură anual miliarde de euro cu sprijinul politicienilor”

Diletantismul clasei politice şi a celor aflaţi la guvernare - care au impresia că specialiştii pot fi substituiţi de cei cu diplome obţinute prin plagiat sau mită -, a creat cel mai profund vid de profesionalim posibil în România şi un amatorism generalizat de care profită atât marile concerne şi trusturi internaţionale, cât şi crima organizată, a căror acumulări, experienţă şi putere de influenţă le permit să se joace cu factorii de decizie din România ca şi pisica cu şoarecele.

Nu introducerea cotei TVA la 24% din valoarea produsului a fost şi rămâne cea mai proastă şi tâmpită decizie politică din ultimii ani, care a transformat România în cel mai atractiv loc din U.E. pentru fraudă fiscală şi a transformat populaţia României în sponsorul grupurilor de crimă organizată -, ci decizia de aderare la Uniunea Europeană (U.E.), în anul 2007, înainte de a fi pregătit cadrul legal, respectiv un mecanism eficient de gestionare a TVA colectată şi pentru contracararea şi descurajarea fraudei fiscale.

Ca şi Guvernarea României din ultimii 24 de ani, monopolizată de aceleaşi grupuri interpartinice şi Ministerul de Finanţe - cel care a redactat şi implementat Codul fiscal, ce reglementează regulile şi mecanismele privind colectarea TVA -, continuă să fie condus profesional de acelaşi grup de diletanţi care, prin modul cum au redactat Codul Fiscal (în special în ceea ce priveşte TVA), au creat posibilitatea ca peste 50% din TVA colectată la nivel naţional (şi peste 80% din TVA colectată din activitatea de comerţ) să fie sustrasă, astfel România înregistrând, în ceea ce priveşte TVA, cel mai mic grad de colectare din U.E.

Diletantismul specialiştilor din Ministerul Finanţelor în ceea ce priveşte redactarea Codului Fiscal (cele peste 150 de modificări şi completări ulterioare accentuând şi mai mult confuziile, determinând creşterea şi nu scăderea fraudei fiscale), rupţi complet de realitate, a generat formarea şi apariţia în România a unor grupuri de crimă organizată extrem de puternice şi eficiente, ce s-au întărit în permanenţă, controlând întreaga economie naţională, în contrast cu instituţiile statului a căror autoritate a scăzut direct proporţional cu creşterea fraudei fiscale şi cu întărirea grupurilor de crimă organizată.

Orice încercare de a corecta anomaliile Codului Fiscal care asigurau şi asigură crimei organizate fraudarea masivă a TVA, prin implementarea unui sistem simplificat de colectare a TVA (taxare inversă) - ce ar fi eliminat mare parte din structurile de crimă organizată şi ar fi redus frauda fiscală -, a fost blocată de şefii politici şi "specialiştii" numiţi politic din Ministerul de Finanţe, invocându-se, ca argument, lipsa acordului U.E. Trebuie reţinut însă că acest argument, care a permis transformarea României într-o pepinieră a fraudei fiscale, nu subzistă nici ca scop în sine a coletării TVA nici în ceea ce priveşte buna credinţă a U.E. privind colectarea taxelor în România.

În spatele argumentului invocat se află, în fapt, interesul crimei organizate ce gestionează frauda fiscală (colectarea taxelor, situaţie în care, orice majorare este în beneficiul crimei organizate) şi - nu independent de crimă organizată ci chiar în consens -, scopul urmărit de U.E., prin integrarea României, este acela de a o deposeda de resursele naturale (materii prime, precum petrol, gaze naturale, minereuri, etc.), preluarea prestărilor de servicii profitabile (furnizarea de energie, apă, telefonie, etc.) şi transformarea ţării într-o piaţă de desfacere pentru produse finite produse în ţările U.E. Or, plecând de la aceste ipoteze, evident că U.E., solicitandui-se un acord de implementare a unui sistem simplificat de colectare a TVA (taxare inversă), n-avea şi nu are nici un interes să răspundă pozitiv.

O economie de piaţă care funcţionează pe principiul exclusiv al concurenţei, în care scopul şi baza menţinerii nivelului de trai îl constituie profitul realizat, poate uza de fair play? Aiurea! Credeţi că îi pasă U.E. de faptul că România, prin faptul că este penetrată şi sufocată de crimă organizată, nu reuşeşte să organizeze colectarea eficientă a TVA, cât timp nu-i sunt afectate interesele economice? Cât timp piaţa de desfacere funcţionează şi realizează profit, celor din U.E. puţin le pasă dacă România colectează sau nu TVA, din contră, cu cât TVA este mai "eficient" colectată şi gestionată de crima organizată, cu atât profitul realizat de ţările U.E., din comerţul cu România, este mai mare.

Pare absurd, dar creşterea cotei de TVA la 24%, dacă şi gestionarea colectării s-ar fi realizat eficient pentru bugetul de stat, ar fi asigurat şi o oarecare protecţie pieţei interne, păstrând nivelul preţurilor realtiv în echilibru cu cele din U.E. În condiţiile în care însă mecanismele de colectare şi gestionare a TVA sunt deficitare şi sunt controlate aproape în totalitate de crima organizată, fraudăafiscală poate asigura desfacerea produselor sub preţul pieţei (se "suportă" diferenţa din TVA sustrasă), caz în care cei avantajaţi sunt cei din U.E., în timp ce în România, mecanismul liberei concurente este viciat. Şi atunci, ca stat, de ce-ai cerut acordul U.E. când ştiai răspunsul? Pentru a proteja crima organizată sau pentru că nu-ţi pasă de ce va urma?

Dacă analizăm cheltuielile generate de combaterea fraudelor fiscale, la toate nivelele, în comparaţie cu sumele încasate sau recuperate, constatăm că gradul de eficienţă este neverosimil de scăzut. Aparent vina o poartă sistemul de management, profesionalismul şi determinarea celor care se ocupă de combaterea fraudelor şi colectarea taxelor.

În realitate însă, pe lângă factorii menţionaţi anterior - a căror eficienţă este invers proporţională cu implicarea politicului - determinant este factorul legislativ, care reprezintă cauza şi care, menţinut într-o astfel de formă, generează garantat falimentul sistemului de colectare al TVA. Şi când nu elimini cauza (nu adaptezi legislaţia astfel încât să eficientizezi sistemul de gestionare al colectării TVA) orice alte experienţe (de genul reorganizării instituţiilor publice sau desfiinţării acestora) nu vor avea rezultate pozitive şi nu vor modifica raportul de eficiență dintre cheltuieli şi rezultate, din contră, crează brambureala speculată eficient de crima organizată.

Majorând cota de TVA şi menţinând actualul sistem deficitar de colectare a TVA gestionat de crima organizată (în cascadă, prin decontări successive între parteneri, de la producător până la cumpărătorul final, până când TVA colectată dispare), fără a reglementa prin lege, cel puţin, modalitatea de vânzare a societăţilor comerciale (părţile sociale) şi fără a reglementa altfel decât este în prezent, juridic, regimul TVA, astfel ca aceasta să fie tratată ca oricare alt bun sau sumă de bani aflată în proprietatea statului (însuşirea acesteia sau utilizarea în alt scop decât virarea la bugetul de stat să fie încadrată ca şi infracţiune de gestiune frauduloasă sau delapidare), România va continua să rămână o uriaşă sursă de capital pentru crima organizată, care va avea ca efect, mai devreme decât se preconizează, dezintegrarea statului.

Nu poţi la infinit să substitui sursa corectă (taxe şi impozite) ce asigură fondurile din care sunt susţinute cheltuielile de funcţionare ale statului (instituţiilor fundamentale) - şi care ar trebui să fie bazată exclusiv pe veniturile rezultate din colectarea taxelor şi impozitelor, suficiente pentru a nu apela la împrumuturi -, cu surse (fonduri) provenind din împrumuturi externe. Mai mult decât atât, nu trebuie să fii mare analist ca să-ţi dai seama că un stat care nu este capabil să-şi asigure venituri (profituri) suficiente care să susţină cheltuielile curente de funcţionare a instituţiilor publice (cheltuieli neproductive) din gestionarea taxelor colectate, este un stat falimentar, care nu va avea posiblitatea nici în prezent şi cu atât mai puţin în viitor, să ramburseze împrumuturile şi dobânzile aferente.

Ce va urma atunci? Înrobit de datorii, va mai putea fi un stat independent? Cât poţi funcţiona fără să produci, numai din împrumuturi? Ce faci când nu mai ai ce vinde şi devii insolvabil? Există o singură alternativă: pui ţara la dispoziţia celui care te-a împrumutat, cu tot cu cetăţeni!

În concluzie, diletantismul şi amatorismul clasei politice şi a guvernanţilor, acompaniat de lipsa unor specialişti în cadrul Ministerului de Finanţe, capabili să conceapă o legislaţie eficientă şi să implementeze un mecanism performant prin care TVA plătită de cetăţean şi colectată de crima organizată în locul statului, să fie recuperată integral la bugetul de stat, au făcut din România un stat incapabil să se autogestioneze, ce pierde anual - conform constatărilor Consiliului fiscal care estimează evaziunea fiscală la 14% din PIB, reprezentând cca. 80 miliarde lei, din care TVA 9,6% din PIB, reprezentând cca. 48 miliarde lei -, numai din neîncasarea TVA colectată, peste 10 miliarde de euro, iar neintroducerea unei metode simplificate (taxare inversă) care ar permite recuperarea la buget a TVA colectată, cu cel puţin 50% mai mult faţă de cât se recuperează în prezent din TVA colectată (un plus de minim 5 miliarde euro anual), reprezintă o dovadă că grupurile de crimă organizată, cele care gestionează colectarea TVA în România, sunt mai puternice decât Parlamentul, Guvernul şi toate instituţiile statului la un loc, ce se opun introducerii metodei simplificate de colectare a TVA.

Şi în timp ce aceia care conduc România se joacă de-a politica, amăgindu-se că sunt la pupitru, structurile de crimă organizată devalizează economia şi bugetul, substituindu-se autorităţii publice, colectând în numele statului peste 10 miliarde de euro anual, din care o parte sunt destinate finanţării şi susţinerii marionetele politice sau chiar unor grupări extremiste din ţări situate în Orientul Mijlociu ce şi-au plantat în România armate antrenate în spălarea banilor şi devalizarea bugetului de stat. Lunar, după ce au funcţionat o perioadă mai lungă sau scurtă, colectând TVA şi alte taxe în numele statului, mii de firme dispar prin înstrăinarea capitalului social către cetăţeni străini, din zone unde nu pot fi depistaţi, iar o dată cu firmele dispare şi TVA colectată de la cetăţenii români, care finanţează astfel şi Mafia şi sectorul politic şi grupările extremiste.

Cel mai grav este că se ştie dar nu se face nimic: ori de frică, ori din prostie, ori din comoditate, ori pentru că sunt complici. Indiferent de cauză însă, cetăţeanul este furat şi minţit constant, statul este devalizat şi şubrezit, iar incompetenţa, reaua voinţă şi neputinţa celor care guvernează este suportată de cetăţeanul umilit şi batjocorit permanent de tandemul statul mafiot şi crima organizată, prin creşterea taxelor cu care se acoperă hoţia din banul public.

Paradoxul face că prin plata taxelor (voluntar) să întreţinem o clasă politică incapabilă să administreze țara, ce doar ne sfidează, desconsideră şi umileşte permanent şi o structură uriaşă de crimă organizată ce ne fură taxele pe care le plătim, protejată de clasa politică şi guvernanţi. Şi ne mai mirăm de ce fugim de transparența cheltuirii banului public ca dracul de tămâie ? De ce vrem amnistie pentru fraude fiscale?