Nu introducerea cotei TVA la 24% din valoarea produsului a fost şi 
rămâne cea mai proastă şi tâmpită decizie politică din ultimii ani, care
 a transformat România în cel mai atractiv loc din U.E. pentru fraudă 
fiscală şi a transformat populaţia României în sponsorul grupurilor de 
crimă organizată -, ci decizia de aderare la Uniunea Europeană (U.E.), 
în anul 2007, înainte de a fi pregătit cadrul legal, respectiv un 
mecanism eficient de gestionare a TVA colectată şi pentru contracararea 
şi descurajarea fraudei fiscale.
Ca şi Guvernarea României din 
ultimii 24 de ani, monopolizată de aceleaşi grupuri interpartinice şi 
Ministerul de Finanţe - cel care a redactat şi implementat Codul fiscal,
 ce reglementează regulile şi mecanismele privind colectarea TVA -, 
continuă să fie condus profesional de acelaşi grup de diletanţi care, 
prin modul cum au redactat Codul Fiscal (în special în ceea ce priveşte 
TVA), au creat posibilitatea ca peste 50% din TVA colectată la nivel 
naţional (şi peste 80% din TVA colectată din activitatea de comerţ) să 
fie sustrasă, astfel România înregistrând, în ceea ce priveşte TVA, cel 
mai mic grad de colectare din U.E.
Diletantismul specialiştilor 
din Ministerul Finanţelor în ceea ce priveşte redactarea Codului Fiscal 
(cele peste 150 de modificări şi completări ulterioare accentuând şi mai
 mult confuziile, determinând creşterea şi nu scăderea fraudei fiscale),
 rupţi complet de realitate, a generat formarea şi apariţia în România a
 unor grupuri de crimă organizată extrem de puternice şi eficiente, ce 
s-au întărit în permanenţă, controlând întreaga economie naţională, în 
contrast cu instituţiile statului a căror autoritate a scăzut direct 
proporţional cu creşterea fraudei fiscale şi cu întărirea grupurilor de 
crimă organizată.
Orice încercare de a corecta anomaliile Codului
 Fiscal care asigurau şi asigură crimei organizate fraudarea masivă a 
TVA, prin implementarea unui sistem simplificat de colectare a TVA 
(taxare inversă) - ce ar fi eliminat mare parte din structurile de crimă
 organizată şi ar fi redus frauda fiscală -, a fost blocată de şefii 
politici şi "specialiştii" numiţi politic din Ministerul de Finanţe, 
invocându-se, ca argument, lipsa acordului U.E. Trebuie reţinut însă că 
acest argument, care a permis transformarea României într-o pepinieră a 
fraudei fiscale, nu subzistă nici ca scop în sine a coletării TVA nici 
în ceea ce priveşte buna credinţă a U.E. privind colectarea taxelor în 
România.
În spatele argumentului invocat se află, în fapt, 
interesul crimei organizate ce gestionează frauda fiscală (colectarea 
taxelor, situaţie în care, orice majorare este în beneficiul crimei 
organizate) şi - nu independent de crimă organizată ci chiar în consens 
-, scopul urmărit de U.E., prin integrarea României, este acela de a o 
deposeda de resursele naturale (materii prime, precum petrol, gaze 
naturale, minereuri, etc.), preluarea prestărilor de servicii 
profitabile (furnizarea de energie, apă, telefonie, etc.) şi 
transformarea ţării într-o piaţă de desfacere pentru produse finite 
produse în ţările U.E. Or, plecând de la aceste ipoteze, evident că 
U.E., solicitandui-se un acord de implementare a unui sistem simplificat
 de colectare a TVA (taxare inversă), n-avea şi nu are nici un interes 
să răspundă pozitiv.
O economie de piaţă care funcţionează pe 
principiul exclusiv al concurenţei, în care scopul şi baza menţinerii 
nivelului de trai îl constituie profitul realizat, poate uza de fair 
play? Aiurea! Credeţi că îi pasă U.E. de faptul că România, prin faptul 
că este penetrată şi sufocată de crimă organizată, nu reuşeşte să 
organizeze colectarea eficientă a TVA, cât timp nu-i sunt afectate 
interesele economice? Cât timp piaţa de desfacere funcţionează şi 
realizează profit, celor din U.E. puţin le pasă dacă România colectează 
sau nu TVA, din contră, cu cât TVA este mai "eficient" colectată şi 
gestionată de crima organizată, cu atât profitul realizat de ţările 
U.E., din comerţul cu România, este mai mare.

Pare absurd, dar 
creşterea cotei de TVA la 24%, dacă şi gestionarea colectării s-ar fi 
realizat eficient pentru bugetul de stat, ar fi asigurat şi o oarecare 
protecţie pieţei interne, păstrând nivelul preţurilor realtiv în 
echilibru cu cele din U.E. În condiţiile în care însă mecanismele de 
colectare şi gestionare a TVA sunt deficitare şi sunt controlate aproape
 în totalitate de crima organizată, fraudăafiscală poate asigura 
desfacerea produselor sub preţul pieţei (se "suportă" diferenţa din TVA 
sustrasă), caz în care cei avantajaţi sunt cei din U.E., în timp ce în 
România, mecanismul liberei concurente este viciat. Şi atunci, ca stat, 
de ce-ai cerut acordul U.E. când ştiai răspunsul? Pentru a proteja crima
 organizată sau pentru că nu-ţi pasă de ce va urma?
Dacă analizăm
 cheltuielile generate de combaterea fraudelor fiscale, la toate 
nivelele, în comparaţie cu sumele încasate sau recuperate, constatăm că 
gradul de eficienţă este neverosimil de scăzut. Aparent vina o poartă 
sistemul de management, profesionalismul şi determinarea celor care se 
ocupă de combaterea fraudelor şi colectarea taxelor.
În realitate
 însă, pe lângă factorii menţionaţi anterior - a căror eficienţă este 
invers proporţională cu implicarea politicului - determinant este 
factorul legislativ, care reprezintă cauza şi care, menţinut într-o 
astfel de formă, generează garantat falimentul sistemului de colectare 
al TVA. Şi când nu elimini cauza (nu adaptezi legislaţia astfel încât să
 eficientizezi sistemul de gestionare al colectării TVA) orice alte 
experienţe (de genul reorganizării instituţiilor publice sau 
desfiinţării acestora) nu vor avea rezultate pozitive şi nu vor modifica
 raportul de eficiență dintre cheltuieli şi rezultate, din contră, 
crează brambureala speculată eficient de crima organizată.
Majorând
 cota de TVA şi menţinând actualul sistem deficitar de colectare a TVA 
gestionat de crima organizată (în cascadă, prin decontări successive 
între parteneri, de la producător până la cumpărătorul final, până când 
TVA colectată dispare), fără a reglementa prin lege, cel puţin, 
modalitatea de vânzare a societăţilor comerciale (părţile sociale) şi 
fără a reglementa altfel decât este în prezent, juridic, regimul TVA, 
astfel ca aceasta să fie tratată ca oricare alt bun sau sumă de bani 
aflată în proprietatea statului (însuşirea acesteia sau utilizarea în 
alt scop decât virarea la bugetul de stat să fie încadrată ca şi 
infracţiune de gestiune frauduloasă sau delapidare), România va continua
 să rămână o uriaşă sursă de capital pentru crima organizată, care va 
avea ca efect, mai devreme decât se preconizează, dezintegrarea 
statului.
Nu poţi la infinit să substitui sursa corectă 
(taxe şi impozite) ce asigură fondurile din care sunt susţinute 
cheltuielile de funcţionare ale statului (instituţiilor fundamentale) - 
şi care ar trebui să fie bazată exclusiv pe veniturile rezultate din 
colectarea taxelor şi impozitelor, suficiente pentru a nu apela la 
împrumuturi -, cu surse (fonduri) provenind din împrumuturi externe. Mai
 mult decât atât, nu trebuie să fii mare analist ca să-ţi dai seama că 
un stat care nu este capabil să-şi asigure venituri (profituri) 
suficiente care să susţină cheltuielile curente de funcţionare a 
instituţiilor publice (cheltuieli neproductive) din gestionarea taxelor 
colectate, este un stat falimentar, care nu va avea posiblitatea nici în
 prezent şi cu atât mai puţin în viitor, să ramburseze împrumuturile şi 
dobânzile aferente.
Ce va urma atunci? Înrobit de 
datorii, va mai putea fi un stat independent? Cât poţi funcţiona fără să
 produci, numai din împrumuturi? Ce faci când nu mai ai ce vinde şi 
devii insolvabil? Există o singură alternativă: pui ţara la dispoziţia 
celui care te-a împrumutat, cu tot cu cetăţeni!
În 
concluzie, diletantismul şi amatorismul clasei politice şi a 
guvernanţilor, acompaniat de lipsa unor specialişti în cadrul 
Ministerului de Finanţe, capabili să conceapă o legislaţie eficientă şi 
să implementeze un mecanism performant prin care TVA plătită de cetăţean
 şi colectată de crima organizată în locul statului, să fie recuperată 
integral la bugetul de stat, au făcut din România un stat incapabil să 
se autogestioneze, ce pierde anual - conform constatărilor Consiliului 
fiscal care estimează evaziunea fiscală la 14% din PIB, reprezentând 
cca. 80 miliarde lei, din care TVA 9,6% din PIB, reprezentând cca. 48 
miliarde lei -, numai din neîncasarea TVA colectată, peste 10 miliarde 
de euro, iar neintroducerea unei metode simplificate (taxare inversă) 
care ar permite recuperarea la buget a TVA colectată, cu cel puţin 50% 
mai mult faţă de cât se recuperează în prezent din TVA colectată (un 
plus de minim 5 miliarde euro anual), reprezintă o dovadă că grupurile 
de crimă organizată, cele care gestionează colectarea TVA în România, 
sunt mai puternice decât Parlamentul, Guvernul şi toate instituţiile 
statului la un loc, ce se opun introducerii metodei simplificate de 
colectare a TVA.
Şi în timp ce aceia care conduc România se joacă de-a politica, 
amăgindu-se că sunt la pupitru, structurile de crimă organizată 
devalizează economia şi bugetul, substituindu-se autorităţii publice, 
colectând în numele statului peste 10 miliarde de euro anual, din care o
 parte sunt destinate finanţării şi susţinerii marionetele politice sau 
chiar unor grupări extremiste din ţări situate în Orientul Mijlociu ce 
şi-au plantat în România armate antrenate în spălarea banilor şi 
devalizarea bugetului de stat. Lunar, după ce au funcţionat o perioadă 
mai lungă sau scurtă, colectând TVA şi alte taxe în numele statului, mii
 de firme dispar prin înstrăinarea capitalului social către cetăţeni 
străini, din zone unde nu pot fi depistaţi, iar o dată cu firmele 
dispare şi TVA colectată de la cetăţenii români, care finanţează astfel 
şi Mafia şi sectorul politic şi grupările extremiste.
Paradoxul
 face că prin plata taxelor (voluntar) să întreţinem o clasă politică 
incapabilă să administreze țara, ce doar ne sfidează, desconsideră şi 
umileşte permanent şi o structură uriaşă de crimă organizată ce ne fură 
taxele pe care le plătim, protejată de clasa politică şi guvernanţi. Şi 
ne mai mirăm de ce fugim de transparența cheltuirii banului public ca 
dracul de tămâie ? De ce vrem amnistie pentru fraude fiscale?
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu