Gelu Voican Voiculescu s-a prezentat în presă ca un apărător a lui Gregorian Bivolaru, pe care l-ar fi descris Securităţii ca un om inofensiv, şi pe care în decembrie 1989 l-ar fi scos de la puşcărie. “La 28 dec. 1989, am intervenit personal la noul ministru de Interne, gen. Mihai Chiţac (numit cu o zi înainte, când s-a constituit guvernul revoluţionar provizoriu, Petre Roman), ca Gregorian Bivolaru să fie eliberat de îndată”, a declarat Gelu Voican ziarului Jurnalul Naţional (linc). În chemarea în judecată adresată Curţii de Apel Bucureşti, Gregorian Bivolaru înfăţişează altfel lucrurile:
În final apreciez ca fiind necesară precizarea că declaraţiile din presă ale domnului Gelu Voican Voiculescu, cum că în realitate acesta a urmărit să “mă ajute” prin notele pe care le-a dat şi chiar a dat ordin să fiu eliberat în data de 28 decembrie 1989 nu sînt adevărate şi sînt contrazise de documente oficiale. Imediat după revoluţie, cînd eu eram internat cu forţa la Spitalul de psihiatrie Poiana Mare (cunoscut ca fiind locul unde erau trimişi spre a fi practic exterminaţi deţinuţii politici), prietenul meu, dl. Catrina Nicolae, s-a deplasat la domiciliul lui Voiculescu Gelu Voican, rugîndu-l să mă ajute să fie eliberat, dar acesta l-a dat efectiv afară şi i-a trîntit uşa în nas. În realitate, eu am refuzat să părăsesc spitalul în zilele care au urmat după revoluţie, deoarece am considerat că este mult mai important să aştept o decizie şi implicit o clarificare oficială a cazului meu. Fiind conştienţi de abuzul psihiatric la care fusesem supus (aspect pe care mi l-au mărturisit chiar ei) şi la care fuseseră şi ei parte, medicii Spitalului Poiana Mare s-au adresat din proprie iniţiativă de urgenţă instanţelor judecătoreşti cerînd înlocuirea măsurii de siguranţă, pe motiv că “în urma aplicării tratamentului medical s-a constatat că starea sănătăţii bolnavului s-a ameliorat”. Astfel, judecătoria Băileşti din jud. Olt a hotărît în ziua de 26 decembrie 1989 eliberarea mea din spital, dată la care am şi părăsit instituţia. Din aceste considerente, şi nu datorită intervenţiei lui Gelu Voican Voiculescu, care în realitate a refuzat să mă ajute, subsemnatul am fost eliberat.
Dar iată cum descrie Bivolaru însuşi urmările informărilor date securităţii de Gelu Voican Voiculescu:
Pentru a înţelege efectele pe care le-au avut asupra vieţii subsemnatului notele informative date de Voiculescu Gelu Voican, indicat ca “sursă” de către Securitate, acestea trebuie analizate şi integrate în primul rînd în contextul perioadei în care ele au fost date, context ce reiese cu prisosinţă din studiul dosarului subsemnatului de la CNSAS.
Conţinutul dosarului de urmărire informativă exercitate de către organele de securitate asupra subsemnatului evidenţiază persecuţiile la care am fost supus în timpul regimului comunist, datorită opţiunii mele ferme de a practica yoga, în condiţiile în care aceasta fusese interzisă prin Hotărîrea nr. 1253 a Biroului Comitetului Executiv al Consiliului Naţional pentru Educaţie Fizică şi Sport, în care se prevedea că “se interzice organizarea şi funcţionarea oricăror forme de yoga şi karate” [deşi nu intrau în competenţele CNEFS restrîngerea drepturilor şi libertăţilor]. Opţiunea mea de a practica yoga în continuare împreună cu prietenii mei în acel context politic a fost interpretată de către autorităţi ca fiind o activitate şi o atitudine potrivnică regimului totalitar comunist.
Din aceste considerente am fost urmărit de Securitate ani de zile, am fost supus la numeroase percheziţii şi confiscări de cărţi rare ce aparţineau domeniului yoga, filozofiei orientale şi altor ştiinţe conexe, am fost “avertizat”, anchetat şi condamnat pe nedrept la pedeapsa cu închisoarea, unde am fost bătut şi torturat în mod repetat.
Extrag spre exemplificare un paragraf din “Planul de măsuri pentru cunoaşterea, prevenirea şi contracararea activităţilor duşmănoase desfăşurate împotriva ţării noastre sub acoperirea sectei ilegale Meditaţia Transcedentală” (elaborate de Departamentul Securităţii Statului. Direcţia I – 02.02.1988): “Elemente fanatice, care au făcut parte din “Meditaţia Transcedentală”, cum ar fi Bivolaru Gregorian din Bucureşti, cu toate măsurile de descurajare întreprinse (avertizare, arestare şi condamnare), au continuat să desfăşoare o intensă activitate de proliferare, reuşind să atragă numeroşi prozeliţi, unii dintre aceştia devenind, la rîndul lor, factori activi de răspîndire a concepţiilor şi practicilor sectei”.
Înainte de 1989 Securitatea instituise ca practică uzuală compromiterea persoanelor devenite indezirabile, astfel cum eram considerat şi subsemnatul, ca urmare a diferitelor forme de rezistenţă politică pe care le manifestasem. Aceste persoane considerate indezirabile pentru regimul comunist erau supuse diferitelor înscenări şi adeseori erau acuzate pe nedrept de infracţiuni de drept comun, aspect ce reiese şi din notele informative date de Voiculescu Gelu Voican.
Procedurile neutralizării opozantului prin compromitere morală şi prin acuzaţii de drept comun constituie doar două dintre modalităţile prin care subsemnatul am fost persecutat în timpul regimului comunist.
În acest sens, este important de subliniat faptul că parte din notele informative date de Voiculescu Gelu Voican menţionate în adeverinţa CNSAS sînt date anterior şi simultan perioadei arestării subsemnatului în data de 17 aprilie 1984, astfel cum se consemnează şi în conţinutul lor. Arestarea mea a făcut parte din acest plan al Securităţii de a mi se fabrica dosare de drept comun cu scopul de a fi oprit de a mai practica yoga.
Din conţinutul notelor informative semnate de Gelu Voican Voiculescu reiese fără echivoc că acesta cunoştea care este planul Securităţii în ceea ce mă priveşte şi că a fost de acord să ajute la rîndul lui la aducerea lui la îndeplinire, atît prin informaţiile furnizate, cît şi prin “sfaturile” şi recomandările pe care le-a oferit din proprie iniţiativă.
Subsemnatul am fost arestat în data de 17 aprilie 1984 în urma unei percheziţii la domiciliul lui A.T. unde se desfăşura o şedinţă a mai multor practicanţi yoga, aspecte consemnate şi de Voiculescu Gelu Voican în notele sale. După 4 luni de arest a fost întocmit Rechizitoriul din 20 august 1984 în care se reţine că am săvîrşit faptele prevăzute de art. 94 din Legea 3/1974 (difuzarea fără autorizaţie legală a unor publicaţii cu caracter mistic), de art. 281 Cod penal (exercitarea fără drept a profesiei de instructor de yoga) şi art. 325 Cod penal (răspîndire de material obscen).
Precizăm că ceea ce Securitatea numea materiale “pornografice” sau “obscene” găsim într-un document existent în arhivele CNSAS: “Listă de lucrări confiscate lui Gregorian Bivolaru în urma uneia din percheziţii” – publicată în lucrarea cu caracter de document istoric elaborată de conf. univ. dr. Gabriel Andreescu, “Reprimarea mişcării yoga în anii ’80″ (pag. 217-219). Aceasta cuprinde sute de cărţi şi articole pe teme de yoga, filosofie, astrologie, medicină etc. Lucrările de sexologie şi mistică orientală confiscate de la subsemnatul sînt numite în mod abuziv “pornografie” şi apoi distruse. De exemplu, ceea ce în iulie 1989 Securitatea numea “pornografie sau material obscen”, în 1994 Editura Humanitas publica în “Colecţia de Spiritualitate Universală”: valoroasa operă literară a lui Julius Evola, “Metafizica sexului”.
Cu privire la acest aspect, precizăm că notele informative întocmite de Gelu Voican Voiculescu despre activitatea subsemnatului abundă de detalii referitoare la cărţile de spiritualitate pe care subsemnatul le deţineam sau le împrumutam de la diferite persoane şi la diferite persoane din ţară şi străinătate, cărţi care în urma percheziţiilor efectuate de autorităţi mi-au fost confiscate şi au fost interpretate ca fiind ostile regimului politic al perioadei respective.
Este edificator prin urmare faptul că informaţiile furnizate de Gelu Voican Voiculescu în notele date Securităţii se referă chiar la împrejurările din viaţa şi activitatea mea personală care au stat la baza întocmirii Rechizitoriului din 20 august 1984 în dosarul 5514/1984 al judecătoriei sectorului 4: “Se reţine în fapt că inculpatul, după terminarea cursurilor liceale, începînd din anul 1972 în baza unei autorizaţii eliberată de Ministerul Sănătăţii a funcţionat în calitate de profesor de gimnastică medicală “yoga” conform unor contracte de colaborare cu diverse case de cultură din Bucureşti. Deşi în luna aprilie 1982 cursurile yoga au fost suspendate, interzicîndu-se publicarea şi difuzarea unor materiale cu un asemenea conţinut, din toamna anului 1982 inculpatul a început să popularizeze necesitatea continuării activităţii acestor cercuri şi a antrenat un număr mare de persoane pe care le-a repartizat pe grupe, şi a continuat activitatea cursurilor yoga la domiciliile diverselor persoane, deşi nu mai poseda autorizaţie. Astfel, în perioada septembrie 1982 – aprilie 1984 inculpatul a organizat şi condus cursuri de yoga cu un număr de 7 grupe cuprinzînd peste 80 de persoane. Inculpatul a pretins şi primit de la majoritatea membrilor acestor cercuri cîte 125 lei lunar de persoană (…)
Mai reţine rechizitoriul că inculpatul în perioada precizată a procurat de la mai multe persoane din ţară şi străinătate un volum mare de materiale cum sînt: cărţi, broşuri şi diferite înscrisuri, pe unele din acestea multiplicîndu-le, aceste materiale avînd conţinut mistic, obscurantist, propagînd tantra-yoga, o variantă de yoga cu aplicaţii erotice profund imorale care conduce la incitarea la imoralitate în domeniul vieţii sexuale. O parte din aceste cursuri inculpatul le-a făcut cadou persoanelor care practicau aceste cursuri, iar altele le-a vîndut. (…)
Asemănarea Rechizitoriului cu conţinutul notelor informative date de Voiculescu Gelu Voican, astfel cum au fost redate în Adeverinţa CNSAS, sînt izbitoare şi sînt de natură să dovedească că informaţiile furnizate de către acesta erau de natură a aduce atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale subsemnatului.
Din analiza conţinutului acestor note rezultă cu prisosinţă şi că persoana care le-a întocmit le-a furnizat din proprie iniţiativă (astfel cum de altfel consemnează şi ofiţerul de securitate), fiind date aparent dintr-o postură de “expert” în probleme de ocultism, yoga, spiritualitate, de pe poziţii de superioritate chiar faţă de autorităţile statului, cărora le critică nepermis de aspru (din postura sa) activitatea şi cărora le oferă “soluţii” şi le face “recomandări”. Din acele note nu reiese că cel care semnează respectivele note resimţea teamă faţă de regimul de atunci sau că se afla la rîndul său în postură de “victimă” a regimului, iar conţinutul lor arată cu prisosinţă că era cît se poate de conştient de faptul că informaţiile pe care le dădea Securităţii făceau parte din categoria celor care vizau îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale subsemnatului, ceea ce s-a şi petrecut de altfel atunci cînd am fost arestat şi mi s-au confiscat cărţile şi alte bunuri de valoare.
Este evident că domnul Gelu Voican Voiculescu cunoştea faptul că a deţine înainte de 1989 cărţi despre practica yoga, a coresponda cu persoane din afara ţării despre această temă, a desfăşura şedinţe în grup de practică yoga, erau considerate de către autorităţi activităţi şi atitudini ostile regimului politic de atunci.
De altfel, faptul că “sursa” este conştientă că informaţiile furnizate produc efecte juridice nedrepte împotriva celor care fac obiectul lor reiese chiar din împrejurarea că Gelu Voican Voiculescu face aprecierea că atît subsemnatul cît şi M.S.V. sîntem “periculoşi”, datorită influenţei pe care am putea-o avea asupra persoanelor cu care venim în contact, şi face recomandări exprese cu privire la tipul de detenţie dur care să mi se aplice în urma unei condamnări (la data la care făcea aceste “recomandări” subsemnatul mă aflam deja arestat, în aşteptarea unei soluţii a instanţei de fond) şi la modul în care M.S.V. poate fi şi el făcut obiectul unui dosar penal prin fabricarea de dovezi şi împotriva lui: “… influenţa lui [G.B.] asupra celorlalţi este nocivă. Consecinţele ei pot fi grave…”. (…) “Practic, ar fi greu recuperabil prin reeducare. Numai un stagiu militar … l-ar putea lecui, totodată avîndu-se grijă pentru a fi calificat într-o meserie. Dacă ar fi condamnat detenţia ar trebui asigurată în condiţii mai aparte. Într-un regim de muncă intensivă, dar nedestructivă … Pentru a nu crea un erou din el vor trebui adunaţi toţi discipolii şi demascat în faţa lor”. (…) “M.S.V. [adică Mario Sorin Vasilescu] este un individ şi mai periculos. … Sub un pretext oarecare poate fi implicat în cazul G.B. Se pot găsi dovezi suficiente împotriva sa”.
Totodată, natura informaţiilor pe care le furnizează poliţiei politice în notele sale arată că Voiculescu Gelu Voican avea acces la documente şi informaţii deţinute de Securitate în dosarele de urmărire informativă.
Toate acestea reies, de exemplu, din descrierea modului în care a decurs percheziţia din data de 17 aprilie 1984 care a avut loc într-o locuinţă în care subsemnatul aveam o întîlnire cu mai mulţi practicanţi yoga şi în urma căreia subsemnatul am fost arestat şi ulterior condamnat la o pedeapsă privativă de libertate. “Părerea mea personală este că efectul de surpriză a fost ratat, descinderea avînd loc prea devreme, grupul fiind găsit luînd notiţe sub dictarea lui G., şi nu în posturile concrete yoga etc. Aceasta se poate verifica şi din fotografiile instantanee care s-au făcut pe loc în momentul intrării. … Îmi exprim părerea că nici percheziţia nu s-a făcut cu maxim de rigoare” (…)
Este evdent din analiza textului de mai sus că Voiculescu Gelu Voican cunoştea faptul că scopul percheziţiei era să îi surprindă pe cei din respectiva locuinţă în posturi yoga efectuate sub directa îndrumare a subsemnatului, ceea ce a dus la arestarea subsemnatului, deoarece practica yoga fusese interzisă de regimul comunist în anul 1982.
Astfel, acesta comentează faptul că percheziţia a fost un eşec din cauză că a fost făcută prea devreme, înainte ca să se înceapă şedinţa practică de yoga în timpul căreia am fi putut fi surprinşi în posturi practice yoga, astfel cum autorităţile intenţionau să o facă. Totodată, autorul notei face referire la faptul că a avut acces la fotografiile realizate cu ocazia percheziţiei, fiindu-i în mod evident puse la dispoziţie de Securitate. Se exclude ipoteza ca Gelu Voican Voiculescu să fi aflat de acele fotografii chiar de la locul percheziţiei, deoarece el a ajuns acolo ulterior momentului la care fuseseră făcute. Se reţine că fotografiile au fost efectuate exact în momentul intrării în forţă în locuinţa lui A.T., iar sursa declara că “… am găsit o percheziţie în plină desfăşurare…”, deci nu avusese cum să fie de faţă la executarea lor. Este evident prin urmare că Gelu Voican Voiculescu nu putea afla de fotografiile respective, nu le putea studia şi analiza şi nu putea face referire la ele în nota informativă pe care a semnat-o decît dacă i-ar fi fost puse la dispoziţie de Securitate. (…)
Opţiunea de a colabora cu Securitatea i-a aparţinut în totalitate lui Voiculescu Gelu Voican, care a ales să dea notele informative din proprie iniţiativă şi în evidentă cunoştiinţă de cauză, astfel cum a recunoscut în interviurile date în presă.
La toate aceste observaţii extrase din contestaţia lui Gregorian Bivolaru mai adaugăm şi cele câteva prezentate de Marius Mioc în plângerea sa:
Citiţi şi:Din însuşi conţinutul adeverinţei rezultă că numitul Gelu Voican Voiculescu a desfăşurat activităţi care pot fi apreciate ca poliţie politică, ceea ce contrazice concluzia respectivei adeverinţe.
Astfel, după ce un cunoscut al său, yoghinul Gregorian Bivolaru, a fost arestat de miliţie în 17 aprilie 1984, Gelu Voican Voiculescu, într-o notă adresată securităţii, scrie: „în afara anchetei de rutină privind analiza faptelor sale pentru a stabili dacă întrunesc condiţiile care întrunesc obiectul unei infracţiuni, G.B. trebuie examinat de ofiţeri de securitate specializaţi în probleme de “meditaţie transcedentală” şi familiarizaţi cu problematica”. Doar acest fapt, singur, este îndestulător pentru a trage concluzia că Gelu Voican Voiculescu a colaborat cu securitatea în activităţi de poliţie politică. Practic, el sugerează securităţii ca, chiar dacă ancheta – absolut legitimă – a miliţiei, va stabili că Gregorian Bivolaru nu a săvîrşit infracţiuni, securitatea să desfăşoare o anchetă suplimentară, pe probleme de „meditaţie transcedentală”. Regimul comunist i-a încălcat lui Gregorian Bivolaru dreptul la liberă întrunire şi la exprimarea liberă a opiniilor, fiind nerelevant dacă aceste opinii erau corecte sau nu şi în afara cadrului de apreciere al instanţei de judecată.
Totodată, reiese din conţinutul adeverinţei CNSAS, Gelu Voican Voiculescu a propus securităţii un plan de măsuri pentru compromiterea publică a lui Gregorian Bivolaru, furnizînd şi informaţii cu privire la animozităţi personale pe care Gregorian Bivolaru le avea cu alte persoane, pentru ca planul de compromitere să izbutească. A propus de asemenea trimiterea acestuia la muncă forţată („gen săpături”). Fiecare om are dreptul inalienabil să se compromită singur, prin propriile sale acţiuni, dar a propune securităţii comuniste acţiuni concrete de compromitere a unei persoane care din motive subiective sau obiective era incomodă pentru regimul comunist, este o acţiune de poliţie politică. Exact acelaşi tip de acţiuni l-a săvîrşit securitatea împotriva laureatei Nobel Herta Muller (vezi http://mariusmioc.wordpress.com/2009/10/10/actiunea-de-compromitere-si-riposta-impotriva-herta-muller/).
Gelu Voican Voiculescu atrage totodată atenţia securităţii asupra ambiţiilor de realizare profesională a lui Gregorian Bivolaru („visează la dobîndirea unei catedre la IEFS”), iar prin caracterizarea tendenţioasă pe care i-o face practic sugerează securităţii să intervină ca aceste ambiţii să nu se realizeze. Chiar şi modesta încadrare în muncă ca paznic de noapte a lui Gregorian Bivolaru este demascată ca nepotrivită: „Nu a satisfăcut stagiul militar (…) (ceea ce vine în contradicţie cu încadrarea ca paznic de noapte!)”. Sugerarea implicării securităţii (în mod negativ) în cariera profesională şi locul de muncă a lui Gregorian Bivolaru reprezintă după părerea mea poliţie politică, mai ales pentru slujbe de tip profesor la IEFS sau paznic de noapte, care n-au nici o legătură cu siguranţa naţională.
ADEVERINŢA Nr. 1245/23.02.2010 eliberată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (C.N.S.A.S.)
Decizia CNSAS referitoare la Gelu Voican Voiculescu, turnătorul lui Gregorian Bivolaru, atacată în instanţă de revoluţionarul timişorean Marius Mioc
Gelu Voican Voiculescu - prins din nou cu minciuna
La 20 de ani de la mineriadă "anticomunistul" Victor Roncea a ajuns sluga masonului neocomunist Gelu Voican Voiculescu
Dezvaluiri senzationale in Evenimentul zilei despre Gelu Voican Voiculescu coordonatorul si tortionarul sef al Securitatii postcomuniste
Nou articol al Mirelei Corlatan despre contestarea deciziei CNSAS referitoare la Gelu Voican Voiculescu
Înainte de a-l turna la Securitate, Gelu Voican Voiculescu a încercat să-l racoleze pe Gregorian Bivolaru în francmasonerie - prima parte
Înainte de a-l turna la Securitate, Gelu Voican Voiculescu a încercat să-l racoleze pe Gregorian Bivolaru în francmasonerie - PARTEA A DOUA
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu