Concluziile scrise ale revoluţionarului Marius Mioc în procesul în care alături de Gregorian Bivolaru a solicitat recunoaşterea statutului de colaborator al securităţii pentru Gelu Voican Voiculescu
Vă prezentăm în cele ce urmează concluziile scrise ale lui Marius Mioc în procesul în care Gregorian Bivolaru alături de revoluţionarul timişorean au solicitat recunoaşterea statutului de colaborator al securităţii pentru Gelu Voican Voiculescu şi au contestat adeverinţa CNSAS eliberată prin ignorarea recomandării comisiei juridice a acestei instituţii. Strategia lui Gelu Voican Voiculescu în acest dosar a fost de a impiedica desfăşurarea procesului prin tot felul de acuzaţii nefondate la adresa lui Gregorian Bivolaru şi a avocatului acestuia. El a acuzat printre altele că profesorul de yoga ar fi lipsit de discernământ bazându-se pe internarea forţată într-un spital de psihiatrie (acţiune recunoscută de justiţie ca fiind
o persecuţie politică a regimului comunist) ce a fost realizată de Securitate în anul 1989.
În acest proces care durează de doi ani, în mod ciudat în ultima şedinţă de judecată s-a schimbat judecătorul, fiind astfel dezvăluite intervenţiile oculte, după ce pîrîtul Gelu Voican Voiculescu făcuse eforturi disperate de a scăpa de primul judecător prin 3 cereri de recuzare, toate respinse. Ulterior schimbării judecătorului au fost 3 amânări ale pronunţării (11, 18 şi 25 septembrie), hotărârea instanţei după aceste manevre de culise fiind în favoarea lui Gelu Voican Voiculescu. Hotărîrea este cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
CONCLUZII SCRISE
Cu privire la cererea pîrîtului Voiculescu Gelu Voican de a
se constata lipsa discernămîntului reclamantului Bivolaru Gregorian,
solicit respingerea acesteia ca neîntemeiată.
Chiar dacă reclamantul Bivolaru a fost internat într-un spital
psihiatric în anul 1989 (de unde a fost eliberat imediat după revoluţia
din decembrie 1989; avînd experienţa condamnării sale anterioare pentru
evadare reclamantul a dorit să obţină o hotărîre judecătorească în acest
sens), Tribunalul Bucureşti, prin hotărîrea pronunţată în 1 iulie 2011
în dosarul 48765/3/2010 „
constată caracterul politic al internării
medicale a reclamantului dispuse împotriva reclamantului prin Sentinţa
penală nr. 616/1989” (reclamant fiind Gregorian Bivolaru).
http://www.tmb.ro/index.php/dosare_ecris?id_dosar=300000000356228
Aşadar, nu există temeiuri pentru a considera că în anul 2010, cînd a
fost introdusă această acţiune în justiţie, reclamantul Gregorian
Bivolaru ar fi fost lipsit de discernămînt, el avînd de altfel calitatea
de inculpat în unele procese penale, ceea ce nu s-ar întîmpla dacă ar
fi o persoană lipsită de discernămînt.
Solicit ca, prin hotărîrea pe care o veţi pronunţa, să
admiteţi contestaţia mea, să constataţi calitatea de colaborator al
securităţii a pîrîtului Voiculescu Gelu Voican, fiul lui (… – date identificare) şi să obligaţi pîrîţii CNSAS şi Gelu Voican Voiculescu, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată, conform decontului.
Conform art. 2 din OUG 24/2008 actualizată, colaborator al securităţii este
„persoana
care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi
rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii,
prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului
totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi
libertăţilor fundamentale ale omului. Persoana care a furnizat
informaţii cuprinse în declaraţii, procesele-verbale de interogatoriu
sau de confruntare, date în timpul anchetei şi procesului, în stare de
libertate, de reţinere ori de arest, pentru motive politice privind
cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată şi condamnată, nu
este considerată colaborator al Securităţii, potrivit prezentei
definiţii, iar actele şi documentele care consemnau aceste informaţii
sînt considerate parte a propriului dosar”.
În 1985 pîrîtul Gelu Voican Voiculescu a fost cercetat şi condamnat
pentru infracţiuni de drept comun precum înşelăciune în paguba avutului
obştesc, fals şi uz de fals. Nefiind aşadar motive politice ale
cercetării şi condamnării domnului Voican Voiculescu în 1985, inclusiv
informaţiile furnizate de dînsul în cadrul acelei anchete pot fi luate
în considerare în prezenta cauză (dar dumnealui a furnizat Securităţii
destule informaţii şi în afara anchetei din 1985). Pîrîtul Voiculescu Gelu Voican a furnizat securităţii informaţii
despre activităţi potrivnice regimului totalitar comunist ale mai multor
persoane, printre care Gregorian Bivolaru, M.S.V. (Mario Sorin Vasilescu, caracterizat ca
persoană care îl urăşte pe Gregorian Bivolaru), Odalis Perez – cetăţean
dominican, cetăţean palestinian.
Gregorian Bivolaru desfăşura activitate yoga, deşi aceasta fusese
interzisă de autorităţile comuniste.
Tribunalul Bucureşti a constatat în
1 iulie 2011, în dosar 48765/3/2010 la care m-am referit anterior,
caracterul politic al condamnărilor dispuse împotriva lui Gregorian
Bivolaru prin Sentinţa penală 68/1977, Sentinţa penală 960/1984 şi
Sentinţa penală 616/1989. Deci activitatea lui Bivolaru era potrivnică
regimului comunist. Printre cei care au dat informaţii securităţii
despre dînsul se numără şi pîrîtul Gelu Voican Voiculescu (sînt 2 note
informative: vol. I filele 161-169 respectiv filele 170-177; amîndouă
notele avînd pe ultima pagină precizarea:
„Sursa a furnizat nota în urma sarcinilor şi a discuţiilor purtate” respectiv
„Sursa Călugărul a furnizat nota în urma sarcinilor trasate”).
[vezi notele informative pe acest blog: linc 1 şi linc 2]
După ce Gregorian Bivolaru a fost arestat de miliţie în 17 aprilie
1984, Gelu Voican Voiculescu, într-o notă adresată securităţii, scrie: „în
afara anchetei de rutină privind analiza faptelor sale pentru a stabili
dacă întrunesc condiţiile care întrunesc obiectul unei infracţiuni,
G.B. trebuie examinat de ofiţeri de securitate specializaţi în probleme
de “meditaţie transcedentală” şi familiarizaţi cu problematica”.
Doar acest fapt, singur, este îndestulător pentru a trage concluzia că
Gelu Voican Voiculescu a colaborat cu securitatea în activităţi de
poliţie politică. Practic, pîrîtul sugerează securităţii ca, chiar dacă
ancheta – absolut legitimă – a miliţiei, va stabili că G.B. nu a
săvîrşit infracţiuni, securitatea să desfăşoare o anchetă suplimentară,
pe probleme de „meditaţie transcedentală”. Regimul comunist i-a încălcat
lui G.B. şi discipolilor săi dreptul la liberă întrunire şi la
exprimarea liberă a opiniilor, fiind nerelevant dacă aceste opinii erau
corecte sau nu şi în afara cadrului de apreciere al instanţei de
judecată.
Totodată
Gelu Voican Voiculescu a propus securităţii un plan de
măsuri pentru compromiterea publică a lui Gregorian Bivolaru, furnizînd
şi informaţii cu privire la animozităţi personale pe care G.B. le avea
cu alte persoane, pentru ca planul de compromitere să izbutească. A
propus de asemenea
trimiterea acestuia la muncă forţată („gen săpături”).
Fiecare om are dreptul inalienabil să se compromită singur, prin
propriile sale acţiuni, dar
a propune securităţii acţiuni concrete de
compromitere a unei persoane care din motive subiective sau obiective
era incomodă pentru regimul comunist, este o acţiune de poliţie
politică.
Gelu Voican Voiculescu atrage totodată atenţia securităţii asupra ambiţiilor de realizare profesională a lui G.B. („visează la dobîndirea unei catedre la IEFS”),
iar prin caracterizarea tendenţioasă pe care i-o face practic sugerează
securităţii să intervină ca aceste ambiţii să nu se realizeze. Chiar şi
modesta încadrare în muncă ca paznic de noapte a lui G.B. este
demascată ca nepotrivită: „Nu a satisfăcut stagiul militar (…) (ceea ce vine în contradicţie cu încadrarea ca paznic de noapte!)”.
Sugerarea implicării securităţii (în mod negativ) în cariera
profesională şi locul de muncă a lui G.B. reprezintă după părerea mea
poliţie politică, mai ales pentru slujbe de tip profesor la IEFS sau
paznic de noapte, care n-au nici o legătură cu siguranţa naţională.
Dacă pîrîtul considera că Gregorian Bivolaru este nepotrivit pentru o
catedră la IEFS, se putea adresa conducerii acestei instituţii. Dînsul
însă s-a adresat securităţii. Concluzia care se impune: este colaborator
al securităţii.
Nu numai Gregorian Bivolaru a fost turnat la securitate, ci şi
duşmanul acestuia – M.S.V. (Mario Sorin Vasilescu). Despre acesta, Gelu Voican Voiculescu informa
securitatea în 26.04.1984: „Pt. mersul cercetării ar trebui
confruntat cu MSV, fostul său “maestru”. La ora actuală ei se urăsc şi
din contradicţiile dintre ei ar ieşi la iveală multe lucruri.
MSV este un individ şi mai periculos. Este un amestec de bolnav
glandular şi impostor. Ţigan, plin de îndrăzneală, este la un nivel
superior lui [GB]. Avînd studii incomplete de medicină şi un oarecare
tupeu verbal MSV reuşeşte să impresioneze mult mai eficace. Mult mai
prudent, se expune mai puţin, MSV este un veritabil escroc, în raport cu
[GB] care chiar crede în ce face.
MSV este în stare să vorbească [neciteţ] într-un ritm rapid, năucind auditoriul.
Din punct de vedere al competenţei este tot atît de nul. Spre
deosebire [...] este un cinic, care înşeală cu bună ştiinţă urmărind
obţinerea unor importante venituri băneşti.
MSV bîntuie prin Bucureşti în diverse medii, conferenţiind despre orice cu o neobosită siguranţă.
Sub un pretext oarecare poate fi implicat în cazul [GB]. Se vor găsi dovezi suficiente şi împotriva sa.
Din confruntarea lor, din starea lor conflictuală vor reieşi multe aspecte, MSV fiind singurul concurent a lui [GB].
[GB] este cinstit, în sensul că realmente se crede un ascet şi un
adevărat yoghin, pe cînd MSV este un simulant, un impostor care
urmăreşte să înşele credulii şi naivii”. (vol. I filele 167-168)
Informînd securitatea că MSV „este un individ şi mai periculos”, care
„bîntuie prin Bucureşti conferenţiind despre orice cu o neobosită
siguranţă”, dar că este „un simulant, un impostor care urmăreşte să
înşele credulii şi naivii”, pîrîtul îndeamnă securitatea să-i limiteze
lui MSV şi discipolilor acestuia dreptul la liberă exprimare şi dreptul
de întrunire. Practic, îndeamnă ca lui MSV să nu i se mai îngăduie să
ţină conferinţe despre diverse subiecte, cum acesta avea obiceiul. Dacă
MSV era într-adevăr impostor sau simulant, domnul Voican Voiculescu se
putea duce la o conferinţă a acestuia unde să-i dea replica bărbăteşte,
în faţa discipolilor. N-a făcut asta, ci a ales să-l demaşte pe acest
MSV confidenţial, în faţa securităţii, fără ca cel învinuit să ştie
asta.
Plănuirea compromiterii simultane a celor doi adversari – Gregorian
Bivolaru şi Mario Sorin Vasilescu – prin stimularea conflictelor dintre ei, este o
atingere a dreptului la imagine a celor doi. Una este cînd nişte
persoane se compromit singure şi altceva cînd se organizează artificial
de către securitate compromiterea lor. Se poate observa că Gelu Voican
Voiculescu nu numai că a furnizat securităţii informaţii pe care aceasta
le putea folosi împotriva intereselor legitime (liberă exprimare,
dreptul la asociere, împlinire profesională, imagine publică) ale unor
persoane precum Gregorian Bivolaru sau MSV, dar chiar a avut intenţia ca
informaţiile furnizate să fie folosite în acest scop.
Colaborarea pîrîtului cu securitatea datează cel puţin din 1977, cum
reiese din notele dactilografiate despre cetăţeni palestinieni (vol. I
filele 104-125), ceea ce se coroborează cu afirmaţiile din „Raport cu propuneri de menţinere în contact a numitului Voiculescu Gelu Voican”, unde se spune: „Printre alte sarcini Voiculescu Gelu a fost instruit să continue relaţiile sale cu [nume anonimizat],
cetăţean palestinian reprezentant al OEP la Bucureşti, venit în ţară
sub acoperire de cetăţean algerian, pentru a-şi da doctoratul” (vol. I fila 128).
În „Nota de analiză în DUI nr. 12582 Călugărul” din 04.07.1979 (vol. I filele 130-134) se afirmă:
„În decurs de 6 luni s-au realizat mai multe întîlniri cu cel în cauză sub diferite pretexte şi a
furnizat un număr de 22 note de informare privind unele abuzuri şi
deficienţe constatate în activitatea de proiectare de la zăcămîntul
Roşia Poeni. În ultimile patru luni, datorită încrederii inspirate celui în cauză, acesta apelează tot mai des la unele servicii sau solicită sfaturi în realizarea unor acţiuni
(…) Pe lîngă faptul că VOICULESCU GELU a furnizat mai multe materiale
informative privind unele aspecte negative din activitatea de proiectare
de la Roşia Poeni, în discuţiile purtate cu el am dedus că-l
interesează probleme legate de filozofie, literatură, religie, ştiinţe
oculte, metafizică şi alte ştiinţe ale spiritului şi şi-a oferit
serviciile pentru ca aceste cunoştiinţe ale lui să fie exploatate de
către organele de securitate. Despre Paul Goma susţine sus şi tare că a avut intenţia ca după stabilirea legăturii cu toţi adepţii lui Goma să prezinte întreaga acţiune organelor de securitate, iar în prezent solicită sarcini pe linie SLOMR [Sindicatul Liber al Oamenilor Muncii din România]
,
cunoscînd nume şi adrese ale unor adepţi ai acestei grupări, menţionînd
cu un ton de reproş că dacă nu-l folosim “cîndva se va retrage undeva
la ţară şi va creşte păsări”. Totodată, dacă i se cer informaţii despre
unele persoane cu funcţii modeste menţionează că se simte umilit de
asemenea sarcini.
Pe lîngă serviciile oferite numitul VOICULESCU GELU a
solicitat în mai multe rînduri sprjin pentru rezolvarea unor probleme
personale. A solicitat sprijin pentru a obţine mutaţie flotantă în
locuinţa geologului Zamfir, a solicitat sprijin pentru ca Liana Radu să
fie lichidată şi să nu mai fie angajată în sistemul MMPG-ului [Ministerul Minelor, Petrolului şi Geologiei],
a mai cerut să purtăm discuţii cu soţia lui, de care este despărţit în
fapt pentru a-i cunoaşte intenţiile sau să o intimidăm cu comportamentul
soţului său şi repercusiunile asupra acesteia. Pînă în prezent în afară de menţinerea în contact a
numitului VOICULESCU GELU au mai fost luate măsuri de “predare” în
legătura lt-maj. SUFANA MIRCEA de la securitatea Cîmpeni a I.J. Alba a
M.I., căruia VOICULESCU i-a predat mai multe materiale informative,
ofiţerul fiind mulţumit de activitatea acestuia”.
Se poate observa că pîrîtul îşi folosea relaţiile cu securitatea cu
scopul încălcării drepturilor altor persoane, cum e cazul cererii ca o
anumită persoană să nu mai fie angajată în unităţi aparţinînd Ministerul
Minelor, Petrolului şi Geologiei, şi că existau ofiţeri de securitate
mulţumiţi de activitatea sa de informator.
Această mulţumire nu era însă unanimă. În rezoluţia pusă pe nota de analiză din 26.03.1980 (vol. I fila 144) se spune:
„se confirmă pe a treia linie că a deconspirat legătura cu organele de securitate” [vezi documentul (linc)].
Va exista cel puţin încă o confirmare despre cît de gură spartă (deci
nevrednic de încredere) e Gelu Voiculescu pentru securitate: convorbirea
telefonică pe care pîrîtul a avut-o în 17.07.1984 – convorbire
interceptată de securitate. Conform transcrierii convorbirii (realizată
de securitate), pîrîtul se laudă că
„el nu este colaborator al miliţiei, ci al securităţii, ceea ce e cu totul altceva” (vol. 6 fila 354)
[vezi documentul (linc)].
În ciuda existenţei unor securişti precum lt-maj. Sufana Mircea care se
declarau satisfăcuţi de informatorul Voiculescu, în general securitatea
n-a avut încredere în acesta.
OUG 24/2008 consideră relevant pentru calitatea de colaborator al
securităţii furnizarea de informaţii acesteia, nefiind o condiţie
necesară ca Securitatea să fi manifestat încredere faţă de respectivul
colaborator.
În 24 septembrie 1985 pîrîtul furnizează informaţii despre cetăţeanul
dominican Odalis Perez (vol. I filele 236-240), relatînd despre cercul
de cunoscuţi şi prieteni ai acestuia, inclusiv despre persoanele cu care
întreţine relaţii intime (încălcarea dreptului la viaţă personală). Ar
putea exista scuza că relatările au fost furnizate cînd era anchetat
pentru înşelăciune în paguba avutului obştesc, dar acea anchetă n-a avut
caracter politic, ci de drept comun.
În concluzie,
pîrîtul a dat Securităţii informaţii despre activităţi
sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist (înfiinţarea de
cercuri yoga fiind o astfel de activitate în condiţiile interzicerii
acelor cercuri de către regim; deasemenea ţinerea de conferinţe pe
diferite subiecte), vizînd prin aceste informaţii să îngrădească
drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, precum dreptul de liberă
exprimare, dreptul de asociere, dreptul de întrunire, dreptul de
împlinire profesională, dreptul la imagine, dreptul la viaţă personală.
Faptul respectiv a fost sesizat de altfel chiar şi de Direcţia Juridică a
CNSAS, care în avizul ei se pronunţă pentru stabilirea calităţii de
colaborator al securităţii pentru domnul Voican Voiculescu [vezi documentul (linc)].
E vorba aici de o constatare care nu implică nici un fel de
incriminare, fiind de notorietate faptul că în statul român securiştii
şi colaboratorii acestora se bucură de stimă şi apreciere la nivel
înalt.
Sursa:
Blogul lui Marius Mioc
Vă recomandăm pe aceeaşi temă şi:
Gelu Voican Voiculescu - prins din nou cu minciuna
La 20 de ani de la mineriadă "anticomunistul" Victor Roncea a ajuns sluga masonului neocomunist Gelu Voican Voiculescu
Dezvaluiri
senzationale in Evenimentul zilei despre Gelu Voican Voiculescu
coordonatorul si tortionarul sef al Securitatii postcomuniste
Nou articol al Mirelei Corlatan despre contestarea deciziei CNSAS referitoare la Gelu Voican Voiculescu
Înainte
de a-l turna la Securitate, Gelu Voican Voiculescu a încercat să-l
racoleze pe Gregorian Bivolaru în francmasonerie - prima parte
Înainte
de a-l turna la Securitate, Gelu Voican Voiculescu a încercat să-l
racoleze pe Gregorian Bivolaru în francmasonerie - PARTEA A DOUA
ADEVERINŢA Nr. 1245/23.02.2010 eliberată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (C.N.S.A.S.)
Filmul „În căutarea Adevărului” – Sophrozin studio, 2009
Cartea „Reprimarea Mişcării Yoga în anii ’80” - Gabriel Andreescu, Editura Polirom
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu