Decizia Tribunalului Bucureşti confirmă: Gregorian Bivolaru a fost condamnat politic înainte de 1990!

În acest dosar, în luna octombrie 2010, Gregorian Bivolaru a solicitat instanţei române, prin avocat, să constate:
• caracterul politic al condamnărilor pe care le-a suferit înainte de Revoluţie, în anii 1977 şi 1984;
• caracterul politic al internării sale în Spitalul de Psihiatrie Poiana-Mare din 1989.
În plus au fost solicitate despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit, în conformitate cu legea 221/2009.

În perioada regimului comunist, Gregorian Bivolaru a fost arestat, torturat, discreditat moral, bătut cu bestialitate şi i s-au adus acuzaţii pe nedrept pentru faptul că practica Yoga, inclusiv după ce aceasta fusese interzisă, astfel venind în contradicţie cu ideologia regimului comunist care se opunea oricărei forme de emancipare umană (morală, spirituală, culturală).

Gregorian Bivolaru a intrat în vizorul Securităţii încă din anul 1972, datorită corespondenţei sale cu Mircea Eliade, iar în anul respectiv, Securitatea a realizat şi prima percheziţie în locuinţa unde domicilia în acea vreme, ocazie cu care i-au fost confiscate o mulţime de conspecte pe care le făcuse cu multă trudă, în urma studiului la diferite biblioteci din Bucureşti, precum şi mai multe cărţi despre Yoga şi fenomene paranormale pe care reuşise, de asemenea, să le obţină, cu mari eforturi. Pe acelaşi considerent, în 1977 a fost hărţuit, acuzat şi în cele din urmă condamnat pentru deţinere şi răspândire de material obscen. Un exemplu astfel de "material obscen" confiscat la percheziţii este cartea lui Julius Evola - "Metafizica sexului", care a fost publicată în România după 1990 la editura Humanitas.

Persecuţia a atins un nou grad de violenţă la începutul anilor 1980 şi a avut legătură cu ceea ce a fost numit ca fiind „Afacerea Meditaţia Transcendentală”. În data de 27 aprilie 1982 Nicolae Ceauşescu a cerut desfiinţarea Institutului de Cercetări Psihologice şi Pedagogie. Urmare a participării la Meditaţia Transcendentală, Gregorian Bivolaru a fost ţinut în arest timp de trei zile, în sediul Securităţii din strada Rahova.

În finalul celor trei zile de arestare, înainte de a fi pus în libertate, a fost dus în biroul şefului direcţiei respective, colonelul Gh. Vasile, care l-a avertizat că ştia că fusese desemnat şeful Meditaţiei Transcendentale şi i-a pus în vedere să înceteze orice activitate în această direcţie, pentru că altfel va ajunge în închisoare. Interdicţia privind tehnicile realizate în cadrul Mişcării Transcendentale a fost extinsă de Securitate şi la „Yoga ori alte ritualuri de inspiraţie orientală”.

În acel context politic, opţiunea fermă a lui Gregorian Bivolaru de a continua să practice Yoga împreună cu prietenii săi a fost considerată de către autorităţi o activitate potrivnică regimului comunist, fapt care a determinat ca el şi aceştia să fie urmăriţi şi prigoniţi în continuare, în documentele Securităţii Griegorian Bivolaru fiind numit "element fanatic", iar pe parcursul anchetelor organele de securitate făceau presiuni asupra lui, bătându-l şi torturându-l, manifestând un cinism şi o cruzime fără margini, toate în scopul de a obţine de la el anumite declaraţii. Un eveniment inedit care a avut loc în acea perioadă este evadarea lui Gregorian Bivolaru din arestul Securităţii, evadare care a fost o inedită modalitate de protest în faţa nemerniciei şi brutalităţii anchetatorilor. Gregorian Bivolaru a folosit anumite capacităţi pe care le trezise prin practica Yoga şi, când se afla în anchetă în anul 1984, în arestul Securităţii, a evadat.

În rechizitoriul Procuraturii Municipiului Bucureşti întocmit în august 1984 s-a reţinut că ar fi săvârşit mai multe fapte penale, dar prin sentinţa penală nr. 960 din 28 septembrie 1984 pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, a fost condamnat numai pentru evadare, la un an şi şase luni închisoare, întrucât pentru celelalte capete de acuzare intervenise amnistia. Pe perioada detenţiei a fost ţinut într-o celulă specială, cu lanţuri la picioare care cântăreau 6-7 kilograme.

Ulterior, în 1989, a fost din nou ridicat şi dus în arestul Securităţii, unde a fost bătut şi torturat, după care a fost trimis la Spitalul de Psihiatrie de la Poiana Mare, încercându-se anihilarea psiho-mentală completă a lui. A fost însă salvat datorită curajului deosebit al doctorului curant în grija căruia fusese încredinţat şi care, realizând că nu era un „bolnav psihic", a refuzat să-i administreze tratamentul prescris.